Eram aici, pe banca. Multa lume se adunase langa acel copac. Sau poate langa acel om. Il cunosteam. Eram chiar rude. Nu remarcasem totusi nimic deosebit la el. Nu stiam ce se petrece.
Avea un numar. Il spunea, iar apoi avea absolut tot. Era ce si cum voia. Atat! Oamenii erau completely amazed. M-a vazut. Il asteptam, stia asta. S-a indreaptat usor spre mine. Mi-a spus numarul. A plecat. Oamenii l-au urmat.
L-am incercat. Spre marea mea surprindere a mers. Insa trebuia sa-l spun de fiecare data cand voiam ceva. Nu era greu de retinut. M-am trezit, si nu in alt vis (as usual). L-am scris. Am adormit din nou. Am ales sa visez altceva.
Sa va spun numarul? Uita-ti-l! Incercati-l si voi! Cine stie? Poate-o merge. Inca nu-mi dau seama cum de l-am retinut. De obicei, il notez, dar in alt vis. E mai complicat. Cert e ca niciodata nu reusesc sa ma trezesc si sa-mi amintesc ce trebuie.
7 246 129 290
It`s yours now!
No comments:
Post a Comment