Marius m-a intrebat daca scriu doar in proza. Nu tocmai. Acum ceva ani aveam si un volum de poezii. Dramaturgie, mai putin, dar nu e timpul trecut. Ei bine, ieri ma aflam in parc. Asteptam o prietena. Am gasit ratacit intr-un buzunar, un carnetel gol. Nu am putut rezista tentatiei si m-am apucat sa scriu...o poezie. Iata ce a iesit!
O clipa de eternitate
Sa ne nastem din ceruri si sa asfintim in mare!
Sa cunoastem fiecare fir de nisip, iar apoi sa-l suflam usor.
Sa plantam putina luna si sa culegem niste soare.
Sa iubim fiecare soapta uitata intr-un colt de catedarla.
Apoi sa ne intrebam ce am uitat.
Am uitat de noi?
Am uitat sa fim.
Nu ne mai putem potrivi pasii in urmele lasate de ceilalti.
Nu mai intram nici in hainele lor.
Ne-am pierdut.
Ne-am pierdut de ceruri, ne-am pierdut de mare.
No comments:
Post a Comment