-Ce tot spui?! Acolo e luna.
-E un pod de lumina atunci.
Da, era un pod de lumina. De ce nu paseam pe el? Iar ezitam... Cine stie unde m-ar fi purtat acel strop de nebunie.
-Dar de ce nebunie? Esti nebuna?
-Nu stiu, e straniu. Multi inclina sa creada asta. Mi s-a spus insa de prea multe ori pentru a putea ramane impartiala. Crezi ca e doar lipsa de intelegere a celorlalti? Crezi ca e doar pentru ca nu suntem in acelasi gand? Oricum suntem diferiti. Oricum avem viziuni, perspective, convingeri si credinte diferite. Si acum ce? Sunt sau nu..., conteaza? Oare omul este definit de aceste caracteristici? Nu, in niciun caz. Totul tine de reactie si de perceptie. Un om nu isi gaseste definitia asa... intr-un cuvant.
-Un exemplu: Dali - geniu, Hitler - dictator, Bush - ex-president etc.
-Nu e bine. Nu asa. Ii constrangi, le limitezi personalitatea. Ii etichetezi. Ii clasifici si ii minimalizezi in cea puternica masura. Ce-i de facut? Let`s not label them anymore. Oamenii nu sunt cum am vrea si nici cine am vrea sa fie. Oamenii nu sunt aici pentru a ne implini asteptarile, pentru a ne indeplini dorintele sau pentru a ne lua de manuta si a ne conduce spre fericire. Desigur, exista tipare (asa cum imi spunea ieri, in tren, un calator foarte rational, cerebral, care oarecum m-a ajutat sa inteleg mai bine lumea lor, a celor care ne ved nebuni). Dar haideti sa mai lasam comparatia deoparte. Oricum nu vom reusi sa cunoastem sau sa intelegem un om pe deplin. Deci de ce sa-i etichetam?
No comments:
Post a Comment