Patul lui Procust

Suntem la rascruce de drumuri. Nu ne mai incadram in tipare. Nu ne mai putem potrivi pasii in urmele lasate de ceilalti. Suntem...altfel. Ce urmeaza acum?
Sa revedem un filmulet. Ieri, alaltaieri.. nu conteaza cand.
Un leagan. Mama, fiica. Siguranta deplina, mult pufos si speranta. 
Ada, foarte incantata:
-Uite ce am ales! (o decizie foarte importanta, cel putin din punctul de vedere al familiei ei)
-Mm..da, bine.
-Cum? Asta-i tot? Ce crezi? E extraordinar!
-Mi se pare ca nu ti se potriveste. Nu esti facuta pentru asta daca vrei sa-ti spun drept.
-...dar asta voi face indiferent de ce-mi spui.
-Asculta-ma macar de data asta! Nu e pentru tine. Nu vei face nimic cu asta. Vrei sa faci o facultate degeaba? E vorba de viitorul tau. (artistii mor de foame, n-ai talent etc. etc)

Ei chiar n-au inteles nimic oare? Mi-au spus ca va fi cea mai frumoasa perioada din viata mea. Pai, tocmai! Cum as putea sa aleg ceva care sa-mi dea acea siguranta financiara (atat de mult dorita de familia mea) si desigur rutina binefacatoare prin care-mi asigur traiul decent? Imi reprosati ca va pedepsesc in continuare. Da, ati crezut ca m-am maturizat, ca acum sunt cu capul pe umeri si incep oarecum sa gandesc. Imi reprosati ca  nu va ascult niciodata, ca am ceva cu voi, ca va vad ca pe niste inamici. Mereu imi spuneti ca-mi vreti binele, dar nu-mi lasati libertatea de a alege. Sunteti convinsi ca stiti ce-i mai bine pentru mine. Sustineti ca ma cunoasteti. Ce sa va spun? Mereu m-am simtit ca in patul lui Procust. Nu sunt cum vreti voi, nu fac cum vreti voi, deci hai sa o decupam. Putin de aici - sa mai scape de nesupunere, ca doar obedienta atrage foloase. Inca putin din personalitatea asta rebela. Slefuim comportamentul. Aducem un zambet fals, putina poleiala nu strica niciodata. Ce conteaza cartea cand are o coperta stralucitoare, care-ti ia ochii? Asa... acum ce mai facem? A da! Desigur, sa o invatam ce inseamna viata. Cat de grea e. Cat de greu se fac banii. Cata nevoie are de stabilitate. Risc? Niciodata. Implinirea dorintelor, scaparea din mrejele sistemului, notiunea de libertate? Nu. Rutina. Salariu sigur, motivant. Masina, casa, copil. Bun! Acum va fi satisfacuta pe toate planurile! Parenting level...under the sea level, but well, enough said.

 

   Si totusi va iubesc! Si va iubesc enorm! 

Lasati-ma sa fiu! 

Lasati-ma sa zbor!