Dar permiteti-mi sa iau doza zilnica de narcisim xD
Calatoresc. Mult.Lucrez la dezvoltarea mea personala.
Zambesc la fel de mult.
Uneori mai si plang (dar voi nu stiti asta).
Oamenii ma intreaba deseori ce nu stiu sa fac.Ii cam asaltez cu o avalansa de intrebari si raspunsuri cu fiecare ocazie. Uneori ii mai si intimidez, sau doar traiesc cu impresia asta. Dar sunt deschisa. Le spun tot ce vor sa afle. Nu sunt eu prea misterioasa si nici la femme fatale nu sunt.
Ce nu stiu sa fac? Ei bine, nu stiu sa conduc. Nu stiu sa sar garduri. Nu stiu sa gatesc (clatitele si ciocolata nu se pun). That`s the basics.
A da! Si nu-mi dau seama cand oamenii sunt rau-intentionati.
Nu sunt indiferenta. Multi ma acuza. Aleg sa nu intervin. Imi pasa, si imi pasa mult, dar unele lucruri trebuie sa-si urmeze cursul. Deci nu fac potiuni magice de dragoste si nici nu transform broaste in printi la cererea publicului. Nu vin din Tara Minunilor, chiar daca ma cheama Alice si sunt...putin altfel. Toti imi spun Ada. Ada ma defineste. Alice nu.
Nu-mi fac niciodata planuri si nu am asteptari. Ador oamenii geniali. Prin asta inteleg - spontani, open-minded, care ma fac sa rad, care nu te constrang nicicum, care nu incearca sa te convinga de ceva cu care nu esti de acord, care nu-ti impun limite si care vor sa fi altfel, poate asa cum vor ei. Ii ador pe cei care te accepta oricum, indiferent de sistemul de valori pe care il ai, de convingeri, credinte, conceptii etc. Consider libertatea personala unul din cele mai importante lucruri care trebuie respectate si de care trebuie sa ne bucuram pe deplin (poate din cauza ca am fost primata de ea cam 15 ani).
Nu respect regulile scrise, nescrise. Nu sunt deloc cerebrala, in schimb sunt foarte intuitiva. Nu sunt rasista, religioasa si nu am culoare politica. Nu discriminez si nici nu judec. Privesc viata ca pe un joc. Uneori ma tem de imprevizibilitatea oamenilor. Ador diversitatea. Ador muzica. Ador artele si ciocolata. Nu prea clasific lucrurile, oamenii, si nici nu ii compar.
Sunt deschisa la toate lucrurile noi. Nu am dorinte, doar obiective. Sunt un spirit revolutionar (aici s-ar putea sa fie varsta si mediul in care am crescut - unde a fost nevoie sa ma opun constant). Invat germana si rusa. Calatoresc prin toata lumea si scriu. Imi place mult sa scriu. Nu am publicat nimic deocamdata, dar lucrez in prezent la a 2-a carte. Iubesc si iubesc mult! Incurajez oamenii sa se elibereze de poverile imaginare, sa evite munca de sisif pentru ceva saci de bani si multi prieteni imaginari, sa-si implineasca ceva mai ardente dorinte (acum deja ajunse la stadiul de obiective) si sa viesze.
Consider ca toti suntem diferiti, speciali, avem un potential extraordinar si va indemn sa-l folositi. Si eu o fac. Am ales sa am o viata superba, absolut geniala. Am ales sa fiu fericita si sa ma bucur de fiecare clipa. Da, stiu... tipic varstei mele de adolescent rebel si visator. Desigur, e o faza. Te vei vindeca si tu, Ada...Iti va trece... cu timpul.
Cam asa ma vad oamenii. Apreciaza ei atitudinea pozitiva, toate valurile de energie si iubire cu care i-as sufoca, dar atat. Ei nu sunt oamenii mei. Sunt aceia care se asteapta atat de mult sa le confirm ca au dreptate, ca intr-adevar a fost doar o faza. Nu am facut-o niciodata. Nici acum nu o fac. Si totusi ei sunt familia mea, uneori chiar prieteni, din pacate. Asta e! Poate se vor schimba. Poate ma vor accepta in final si vor crede in mine. Dar asta nu ma priveste acum. Eu oricum sunt un suflet nomad. Imi aleg familia, prietenii, oamenii aceia geniali pe care acum ii intalnesc la tot pasul.
Sunt fericita!
Dar acum gata, mi-am luat doza zilnica de narcisism. Pe curand!
No comments:
Post a Comment