M-am dedicat complet artei in ultimele zile. Balet, desen, muzica, iubire -Absolut. Am amanat o sedinta cu mintea, trupul si spiritul. Am considerat ca pot sa-mi mentin starea de echilibru, de armonie pe care o dobandisem si o mentinusem de ceva timp incoace fara prea mare efort. Dar iata ca nu a fost asa...
Dupa doua nopti nedormite, pline de framantari, de incercari puternice de a lupta cu starea de delir bolnav ce pusese stapanire pe mine si ceva convulsii parca scapate din cutia Pandorei, am incetat sa mai opun rezistenta. Am revenit in Relativ cu parere de rau, stiind insa ca e cea mai indicata masura pe care-o puteam lua. I-am convocat pe cei trei mari `viziri`, dupa cum ar fi trebuit sa o fac mai devreme.
Ada: -Imi pare rau. Stiam ca se va ajunge aici, dar am crezut ca sunt indeajuns de puternica pentu a-mi controla Mintea, a-mi hrani Spiritul si a-mi neglija Trupul.
Spiritul: -Si eu am alimentat aceasta iluzie. Odata ce m-am vazut inapoi in Absolut, nimic nu a mai contat.
Mintea: -E greu sa ai control deplin asupra mea. Inca nu ai reusit sa reduci la tacere gandurile subtile, energia tiparita, vocile acelea slabe, eterice care se impletesc cu intuitia si te induc in eroare ori de cate ori au ocazia.
Trupul: -Control ai asupra mea. Insa, n-ar fi trebuit sa ma consideri atotputernic.
Ada: -Stiu! Stiu! Imi pare rau! Cat va mai dura? Cat voi mai ramane in acest Katharsis?
S,M,T: -Paseste spre usa!
Si am pasit nesigura, asteptandu-ma, ca din clipa in clipa sa aud acel buf!, urmat de zumzetele sarcastice ale ratiunii si desigur de nelipsitele convulsii diabolice ale trupului.
....
Nimic? Dar cum e posibil?!
Puteam sa pasesc. Imi regasisem echilibrul. Nu mai aveam picioare de paie!
No comments:
Post a Comment