Ei bine, iata ca intr-o zi mi-am spus ca voi trai alaturi de artisti. Asta am facut si asta fac. Multe lacrimi, multe zambete, multe ganduri si incurcaturi. Sa-i descifrati? Nicio sansa. Sa-i intelegeti? Cu atat mai putin. Sa traiti alaturi de ei? E o provocare continua. Dar merita! Vai! Daca ati sti cum si cat merita... Ce sa va mai spun? Artistii sunt putin din tot. Pot fi o soapta pustie, un oftat profund si greu, un chicotit dulce, un acord de vioara, o clipa muta de placere. Artistii sunt printre putinii pe care-i lasam se ne schimbe starile de spirit, sa umble la sistemul nostru afectiv, la trairi si emotii. Artistii sunt acei ceasornicari batrani, uneori intelepti, alteori usor nebuni, care fac rotitele inimioarei noastre sa danseze din nou. Mereu ne incanta, ne fac sa radem, sa plangem, sa-i iubim cu toata fiinta noastra. Fac trafic de sentimente, apoi pleaca. Ne schimba viata si bine fac, dar pleaca. Mereu pleaca. De ce? Nu stiu. Pentru ca asa sunt ei. Asa-s artistii. De-asta ii iubesc de nu mai pot. Trezesc in mine tot ce e mai bun. Apoi ma simt dezamagita, din nou pierduta, lasata, nu uitata. Doar lasata... Stiu ca se intorc. Intotdeauna se intorc. Si iar ma incanta, si iar ii iubesc. Ce sa fac? Asa-i cand traiesti cu artistii...
Buna Ada, ne-am cunoscut la bookfest..Interesanta descrierea trairilor tale prin ochii artistilor...pentru ca te provoaca artistii iti las niste versuri care sper sa te incante:
ReplyDeleteTotalitatea vastă a nimicului etern,
Se vede printr-un telescop modern.
Şi cel care se uită în esenţa lui,
Se vede în oglinda telescopului.
Stefan