Draga L,
Ma doare. Ma doare ca iubesc atat de mult. Ma doare ca am atata iubire in mine si e asa neredirectionata, fara tinta, pluteste in deriva, se pierde, se consuma si ma face sa ma simt daramata. Ma doare ca sunt atatia oameni pentru care as putea face ceva, orice si ezit. De ce? Nu stiu. E teama aceea prosteasca de a da prea mult si de a ramane singura.
In ultima vreme am tot castigat joculetele d`amour. D`amour? Non... Ce n`etait pas l`amour. E doar spiritul meu dionisiac nebun si putina charisma, acea incredere infinita, stupida in zambetul meu si in privire. Falsitate? Nicidecum. Naivitate, un strop de candoare si multa, multa speranta. Cam prea multa...
Imi doresc altceva. Vreau sa iubesc asa cum nu am mai facut-o pana acum. Ceva serios? Poate ca da. Fara poate, fara daca! I wanna dive in the depths of love with everything I have. I don`t care what`s all about. I don`t care if I lose my mind. I just don`t care.
Mai stii cand paseam pe boulevard of broken dreams? Azi am trecut pe-acolo. Am construit mult, am daramat mult. Cum mai arata acum strada mea? Coltul meu de... inima? Mmm...e bine. Se schimba. Atat.
Mi-am amintit de cand eram mai multe, mai multi. De cand alter-ego-urile imi conduceau viata. Ma bucur ca am reusit sa schimb asta. Azi am fost atat de revoltata cand am vazut ca inca mai exista oameni care nu cred in mine. Ma iubesc si ma iubesc mult, dar cu toate acestea nu ma iau in serios, nu au incredere, nu fac update-ul acela esential imagnii mele. Pastreaza imaginea de atunci si ma judeca. Asta nu ma afecteaza. E normal, insa imi doresc sa creada in mine. Dar nu mai conteaza. Acum sunt bine. Nu-mi mai pasa nici de asta. Sunt recunoscatoare pentru tot si mi-am recapatat din nou speranta. E cam insistenta ce-i drept, dar e bine asa.
Iti voi mai scrie L. Mult. Iti multumesc ca-mi esti aproape mereu when I need someone de care sa ma agat cand imi fuge pamantul de sub picioare. Acum ma vindec.
Te iubesc!
A ta Ada
No comments:
Post a Comment