Oamenii sunt ca un lan de floarea soarelui. Sunt asa multi si uneori lipsiti de directie si sens, derutati si pierduti de tot si toate. Dar iata ca toti ne aflam in cautarea soarelui.
Oamenii sunt ca niste copaci, asa cum spunea odata Vlad, un om care si-a luat viata in maini si care a spus in sfarsit Buna! unui nou inceput, asa cum multi ar trebui sa o facem/ sa o fi facut deja, si poate de prea mult timp. Dar revenind la ideea lui, ne intrepatrundem ramurile, cunoastem iubirea, apoi ne mai ofilim (separare, rutina, griji si boli), ne mai cad din crengi, ne mai bate vantul (ne schimbam perspectiva, orizontul) si ne inclinam spre alt copac (suntem incercati si de alte sentimente, poate se reaprinde scanteia unei vechi iubiri, sau poate ne lasam ghidati de dorinta si de setea pentru necunoscut), mai avem si seminte (ceva odrasle poate, sau doar ramanem undeva in inima unui oarecare pe care l-am iubit atat de mult, intr-o carte de istorie a unui copil), iar uneori ramanem doar intr-un colt de padure asteptand sa rasara din nou soarele.
Sa privim cerul! Sa inchidem ochii si sa zambim! Soarele a rasarit si azi pentru noi... si pentru noi.
Ma aflu miscat de modul in care zugravesti o imagine atat de vie a unei emotii brute, slefuita de propriile tale perceptii. Rareori am intalnit oameni atat de deschisi carora sa nu le fie teama sa simta sau sa preia o emotie de la un strain. Cuvintele tale poarta o inocenta care nu diminueaza cu nimic proportiile sau valoarea ideii pe care o exprimi. Aceeasi parere mi-am format-o despre tine atunci cand te-am cunoscut in timpul acelei calatorii. O persoana deschisa, in esenta inocenta, fara a cadea insa in naivitate (sora vitrega a inocentei). Sunt intotdeauna onorat sa cunosc oameni ca tine si sper din toata inima ca uraganul care inseamna viata sa te tot inalte, fara orprire, purtandu-te tot mai aproape de soarele care, precum spui, rasare si pentru noi.
ReplyDelete~Vlad
Nu prea stiu ce sa spun... multumesc, Vlad! Ma bucur mult ca te-am cunoscut ^.^ Ieri ma gandeam cat de usor si cat de des dau peste oameni ca tine, care ma fac sa privesc viata ca pe o adevarata binecuvantare. Stii, ceva similar cu why stop dreaming when you wake up? :) cred ca te reprezinta these words sprinkled here. Thank you again! May the stars shine upon the path you choose, that yellow brick road powdered with joy, love and happiness xD
ReplyDelete~Ada